Ferice de acei flămânzi
Și-acei setoși după sfințire
Ferice de oamenii blânzi
Cu sufletul plin de iubire
Ferice de acei smeriți
De cei cu inima curată
De cei goniți și prigoniți
Căci vor avea în cer răsplată
Ferice de cei ocărâți
Din pricina neprihănirii
De cei săraci și amărâți
Dar pe cărarea mântuirii
Ferice de acei ce plâng
De cei ce suferă-n tăcere
Căci lacrimile lor se strâng
Și-odata-avea-vor mângâiere
Ferice de cei milostivi
Gata pe-oricine să ajute
De cei umili și afectivi
Gata, necazul să-ți asculte
Ferice de cei ce-L slăvesc
Pe Dumnezeu, prin a lor faptă
Pe cei ce pentru El trăiesc
Căci sus, răsplata îi așteaptă
Ferice de cei împăciuitori
Căci ei în cer se vor numi
Ai Domnului moștenitori
Și-i va primi ca pe-ai Săi fii
Ferice de-acei săraci în duh
Cu sufletul nevinovat
Căci ei se vor-nălța-n văzduh
Spre Paradisul mult visat
Ferice de cei ne-ntinați
Cu haina nepătată
Căci ei vor fi cândva chemați
Pe nume, chiar de Sfântul Tată